Rugăciunea lui Iisus

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!"

 

Rugaciunea lui Iisus este comoara cea mai de pret a ortodocsilor crestini. Cu ea, neamul nostru, a biruit incercarile cele mai presus de fire. Numele lui Iisus le-a fost lumina, haina si paine martirilor si marturisitorilor din temnitele deceniilor din urma. Cu Numele Lui se intaresc mereu suferinzii din spitale sau alte locuri ale durerii. Chemarea Numelui Lui mangaie pe muncitori, intelectuali si tarani, care Il unesc cu sudorile si uneori cu lacrimile lor. Numele Lui Il simti susurand usor in inimile multor calatori.

E o sete nesfarsita si un semn al timpului chemarea acestui Preasfant Nume. Este cautarea, in Duhul Sfant, a Insasi Persoanei Lui, in acest suspin al veacului: "Vino, Doamne Iisuse!"

 

Rugaciune si tacere

"Cand te rogi, tu insuti trebuie sa taci...". Tacerea este realizarea cea mai anevoioasa si cea mai hotaratoare in arta rugaciunii. Relatia dintre rugaciune si tacere se evidentiaza in urmatoarele definitii:

  1. Rugaciunea este o "solemna cerere adresata lui Dumnezeu", actul de a-i cere lui Dumnezeu ceva de folos. Aceasta este rugaciunea exteriora.
  2. In rugaciune, "lucrul cel mai important este de a sta in fata lui Dumnezeu cu mintea in inima si de a ramane astfel neincetat, zi si noapte, pana la sfarsitul vietii" (Sfantul Teofan Zavoratul). Aici, rugaciunea nu mai inseamna doar a cere ceva si ea se poate face fara a folosi vreun cuvant. A ne ruga inseamna a cunoaste la fiecare nivel al fiintei noastre, de la cel instinctiv la cel intelectual, de la sub- la supraconstient ca noi suntem in Dumnezeu si El este in noi.
  3. "Rugaciunea este Dumnezeu, care le lucreaza pe toate in toti. Rugaciunea este ceva in care nu eu am initiativa, ci ceva la care particip" (Sfantul Grigorie Sinaitul). In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: "Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine" (Gal. 2, 20), aceasta traire trebuie sa o simtim si sa o avem si atunci cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului, iar Sfantul Botezatorul adauga ca "El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez." (Ioan 3, 30). Adevarata rugaciune interioara este atunci cand incetezi sa mai vorbesti si asculti vocea fara de cuvinte a lui Dumnezeu in adancul inimii tale.
  4. "Rugaciunea este aratarea Botezului" (Sfantul Grigorie Sinaitul). Hristos, Care ni se daruieste prin Taina Sfantului Botez, si Sfantul Duh vin sa salasluiasca in ceea ce Sfintii Parinit numesc "cel mai adanc si tainic sfant lacas al inimii noastre". Astfel, Dumnezeu lucreaza continuu in noi.

A te ruga inseamna a trece din starea in care harul este prezent in inima, tainic, unde experimentam si simtim lucrarea Duhului Sfant direct si imediat. Pentru a trece de la rugaciunea mea la rugaciunea lui Hristos in mine, este necesara chemarea Numelui.

 

"Doamne, Iisuse!"

 

Nu Il purem forta pe Dumnezeu sa Isi manifeste prezenta. El isi ofera harul ca pe un dar gratuit, ce nu poate fi castigat printr-o metoda sau tehnica. Atractia aparte a Rugaciunii lui Iisus consta in simplitate si flexibilitate, integralitate, puterea Numelui, in disciplina duhovniceasca a repetarii perseverente.

 

Integralitate

"Rugaciunea lui Iisus" contine nu numai o chemare la pocainte, dar si incredintarea ca uitarea si rezidirea sunt posibile. Esenta Rugaciunii, Numele cel adevarat Iisus aduce, neindoielnic, mantuirea. Desi in "Rugaciunea lui Iisus" intristarea pentru pacat exista, ea nu este fara nadejde, ci "de-bucurie-nascatoare", dupa cum se exprima Sfantul Ioan Scararul. 

 

Puterea Numelui

Schimbarea numelui inseamna o schimbare hotaratoare in viata unui om, asa cum Avram a devenit Patriarhul Avraam (Fac. 17, 5) sau cum Iacov devine Israel (Fac. 32, 28). In acelasi fel, Saul devine, dupa convertirea lui, Sfantul Apostol Pavel (Fapte 13, 9), iar unui calugar, la Slujba Calugariei, i se da un nume nou, de obicei nu de el ales, ca semn al radicalei innoiri la care s-a angajat. 

Numele este putere, dar o repetare pur mecanica nu va avea nici un efect prin ea insasi. Rugaciunea lui Iisus nu este un talisman magic. Ca in toata actele sacramentale, persoana umana este chemata sa conlucreze cu Dumnezeu prin credinta activa si efort ascetic. Suntem chemati sa pomenim Numele cu reculegere sau meditatie si trezvie launtrica. O rugaciune atat de arzatoare nu se face usor de la inceput si este descrisa de Sfintii Parinti ca un martiriu launtric. Sfantul Grigorie Sinaitul vobreste in repetate randuri de "infrinarea si osteneala" pe care si le iau asupra-si cei ce urmeaza Calea Numelui; se cere "un efort continuu"; ei vor fi ispititi "sa se ridice degraba, lenevindu-se pentru durerea ostenelii si pentru strigarea intelegatoare a mintii si pentru atintirea mintii". "Iar daca te dor adeseori umerii si capul, staruieste cu osteneala si cu dragoste in acestea, cautand in inima pe Domnul". Aceasta persevrenta din credinta se arata inainte de toate in repetarea adeseori si cu atentie. Repetarea Rugaciunii lui Iisus, cand este facuta cu sinceritate interioara si concentrare, este intensa, nu multa.

 

Unificare

Ce putem face? Cum sa invatam sa train in prezent, in eternul Acum? Cum gutem simti momentul hotarator, momentul cuvenit? In mod sigur, Rugaciunea lui Iisus poate fi un ajutor in aceasta privinta.

"Pentru a opri neintrerupta ratacire a gandurilor, spune Sfantul Teofan, trebuie sa va legati mintea de un singur gand sau gandul de Unul singur". Doar cei "desavarsiti" se pot impotrivi gandurilor, adica sa le infrunte fata in fata si sa le respinga in lupta directa. Confruntarea directa, incercarea de a dezradacina si a alunga gandurie printr-un efort de vointa nu foloseste, adeseori, decat la a da si mai multa vigoare imaginatiei noastre. Violent inabusite, inchipuirile noastrea incearca sa revina cu mai multa putere. Este mai potrivit sa ne intoarcem si sa ne fixam atentia in alta parte. In loc sa coboram in propria noastra imaginatie tulburata si sa ne concentram pentru a ne opune gandurilor, sa privim in sus spre Domnul Iisus si sa ne lasam in mainile Lui, chemandu-l Numele, si Harul care lucreaza prin Numele Lui va alunga gandurile pe care noi nu le-am putea suprima prin propriile noastre puteri. "Nu te impotrivi gandurilor de la vrajmasi" ne sfatuiesc Sfintii Varsanufie si Ioan "caci aceasta o doresc ei si nu vor inceta sa te razboiasca, ci alearga la Dumnezeu impotriva lor, aruncand inaintea Lui neputinta ta. Si El va putea nu numai sa-i indeparteze, ci chiar sa le ia puterea de a lucra".

"Minnten cugetatoare nu poate sa ramana neocupata", spune Sf. Marcu Ascetul. Sa facem sa dispara brusc aceasta vorbarie nu putem, dar putem sa ne lepedam de ea, legandu-ne mintea noastra mereu lucratoare "de un singur gand sau de gandul la Unul singur" - Numele lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus ne aduce la aici si acum, facandu-ne unic-centrati, unic-focalizati, aducandu-ne din multimea gandurilor la unirea cu Unul Hristos.